Gara din Teiuş este de peste un secol şi jumătate unul dintre cele mai importante noduri feroviare din România. Datorită statutului de nod feroviar, a ajuns să aibă, încă din 1871, o gară de calibrul Clujului sau Aradului. În 1908 a fost finalizată o nouă construcţie monumentală, care rămâne şi astăzi cea mai mare gară din judeţul Alba.
Gara Teiuş asigura şi atunci, ca şi acum, legăturile pe două dintre cele mai circulate căi CFR din ţară şi care permit ieşirea din ţară, pe la punctele de trecere a frontierei Borş - Bihor şi Curtici – Arad.
Amenajarea primelor căi ferate în Transilvania, lucrări impresionante pentru anii 1860, s-a datorat dorinţei austriecilor de a exploata cât mai bine bogăţiile provinciei pe care o controlau. Construirea, spre sfârşitul secolului XIX, a căii ferate Oradea-Cluj-Teiuş- Sighişoara-Braşov şi, apoi, realizarea joncţiunii cu cea din direcţia Arad la Teiuş-Coşlariu, a însemnat transformarea localităţii într-unul dintre cele mai importante centre feroviare din Transilvania.
Cum a ajuns „carul cu foc" la Teiuş
Concomitent cu instaurarea regimului dualist austro-ungar, în 1867, s-a instaurat şi aşa numita „febră a construcţiilor de căi ferate", care s-a resimţit şi în Transilvania. Este perioada în care s-a ţesut „pânza de fier", prin care s-au legat principalele oraşe transilvănene (Cluj, Braşov, Sibiu, Alba Iulia, Târgu Mureş, Sighişoara, Mediaş) de restul lumii.
Linia ferată Cluj-Războieni-Teiuş a fost predată circulaţiei în două etape. Linia de 68 kilometri, între Cluj-Războieni, s-a predat în 14 august 1873. De la Războieni la Teiuş, linia ferată a urmat cursul Mureşului, pe partea dreaptă al râului. La Miraslău şi la Aiud terasamentul s-a apropiat cel mai tare de cursul Mureşului, din această cauză s-au construit diguri şi pinteni. Partea de 15 kilometri de cale ferată dintre Teiuş-Alba Iulia a fost inaugurată în 20 noiembrie 1871.
Gara Teiuş a fost construită de „Societatea căilor ferate ungare de est" şi inaugurată la 20 noiembrie 1871. O descriere a primei staţii CFR a oraşului găsim în lucrarea lui Cristian Florin Bota, „Teiuş, gara amintirilor".